intr-o livada pe care n-o mai ingrijeste nimeni;
e normal ca intr-o viata de om, sa plantam pomi, sa-i ingrijim cum stim sau cum ne pricepem, sa-i primim si/sau sa-i lasam mostenire…
zambet si inspiratie
intr-o livada pe care n-o mai ingrijeste nimeni;
e normal ca intr-o viata de om, sa plantam pomi, sa-i ingrijim cum stim sau cum ne pricepem, sa-i primim si/sau sa-i lasam mostenire…
in sfarsit patrund razele soarelui printre pomi; am taiat definitiv mai multi pruni batrani si am curatat crengile pomilor care au ramas 🙂
am adunat tot ce-a fost uscat (frunze, iarba, crengute, mere putrezite, etc.) si acum pot sa spun ca am incheiat lucrarile de primavara; ei, as mai avea… de curatat un mar – doi, de taiat un prun uscat sau chiar doi… dar la anul 🙂
cu pomi batrani sunt multe crengi rupte de curand 🙂
si in locul celor rupte de ani si ani, mici ascunzisuri 🙂
au fost de data asta 🙂
daca in alti ani, nici macar nu respiram cand vedeam o ciocanitoare din intamplare, acum vad zilnic cateva 🙂
cu ceata alba si deasa prin care de abia deslusesti formele cunoscute de afara; spre dimineata insa, cand lumina zilei apare in zare, ceata ramane pe vai iar pe deal se condenseaza in „picaturi de roua” pe fiecare crenguta a pomilor 🙂
harnici, intr-o zi reusesc sa taie (cu drujbele, fireste) si sa marunteasca o gramada de pomi, trunchiurile le folosesc la foc si crengile la … garduri 🙂