zambet si inspiratie
de muschi de piatra sta la soare, o soparla frumos colorata 🙂
este un mascul din specia Lacerta agilis, denumita popular soparla de camp, o specie comuna, raspandita in toate zonele tarii, ocrotita de lege in Romania; acesta isi schimba culoarea in perioada imperecherii 🙂
au fost cu ninsoare si vant puternic, dar la peste 10 grade, n-a ramas; apoi au mai fost cateva ploi scurte cu gheata marunta, dar s-au dus si astea si azi a iesit soarele, prunii, ciresii, perii, porumbarul sunt plini de flori albe, iar pe deal intr-un grup de pietre te uimeste varietatea de specii…
ca denumire populara pe la noi sau Silene vulgaris, din familia Cariofilacee, creste in tufe prin curtea mea sau pe drumul neumblat din apropiere si cu siguranta si prin alte parti 🙂
ca e neam cu ocypus olens, dar o surpriza pentru mine, sa-l vad tasnind de sub urzici, prin gradina 🙂 l-am urmarit cu privirea pana s-a camuflat sub un pai uscat si a ramas nemiscat… e un gandac, ( Staphylinus caesareus ) chiar daca nu pare 🙂
galbenul e stralucitor precum aurul 🙂 frumos gandac si folositor in ecosistem (tine sub control populatiile de nevertebrate) !
si vreeejuuul deee… nu de fasole, ci de curpen 🙂 n-am vrut sa urc la cer, nici sa aduc cerul pe pamant, ci doar sa eliberez prunul de tulpinile curpenului (Clematis vitalba) care de ani de zile se tot intinde dupa bunul plac 🙂
ieri, cu flori de cires, ciubotica cucului (Primula veris), bărbănóc ca asa il stiu eu 🙂
cu matasea broastei, un paianjen de apa din famila Gerridae , o broscuta, poate doua 🙂
o zi insorita, in care simti cum totul creste in jur 🙂
dintre pietre, au fost vreo 3, restul s-au retras, dar asta s-a mutat pe partea „din umbra”, s-a camuflat si asa a ramas 🙂
la 7 dimineata, cu rasarit de soare, muguri si frunze verzi la sfarsit de martie 🙂
de cate ori treceam prin livada, imi atrageau privirea si-mi ziceam „da, stiu e nevoie de curatenie„, dar vremea a trecut si a tot trecut, dar azi „inarmata” cu doua perechi de manusi, foarfece, fierastrau, rabdare si zambet, am reusit 🙂
ii stiu, pe altii inca nu 🙂
dar de cate ori ii vad, il urmaresc cu privirea, ma apropiu si sunt curioasa ce-mi fac 🙂
pai nu-mi fac nimic, fug si se ascund daca au pe unde, daca nu au stau pe loc si se camufleaza (adica iau o „pozitie” nemiscata in care eu pot sa-i pozez ) sau se strang ghem 🙂
in conditiile astea, nu inteleg frica de paianjeni si nici dorinta unora de a-i starpi 🙂 sunt milioane de paianjeni, cum ar fi posibil?!
este din ce in ce mai cald, o parte din livada este verde, un bondar colinda florile de ceapa-ciorii ( Gagea pratensis) si acestea raman la pamant sub greutatea lui 🙂
au inflorit si buruienile, pe unde mai sunt 🙂
doar intorci privirea si mai zaresti ceva 🙂
