dulgher, mare si zgomotoasa precum un bondar, o aud cand zboara pe afara si uneri o mai vad pe flori 🙂
Categorie: Zambet
De obicei
ziua stau linistite, ascunse prin iarba, pe frunze, pe dosul frunzelor, asa ca e destul de ciudat sa vezi o molie zbatandu-se fara sens 🙂 am facut mai multe poze, nu mi-a iesit nici una clara, dar am surprins „cauza” agitatiei 🙂
o furnica… 🙂
Primele semne
Dimineata
de septembrie 🙂
racoroasa si fara bruma ;
Printre frunze
sau hranindu-se pe flori de craite (Tagetes), nu putea lipsi din gradina o molie
din genul Autographa, posibil specia Autographa gamma 🙂
Buruienile
din gradinile noastre, un subiect mereu actual, indiferent de anotimp;
stiu ca am cititori inteligenti, gradinari cu multa experienta, deci n-o sa tin o „teorie” pro sau contra buruienilor; imi place sa cred ca in gradina mea imi cunosc buruienile, adica acele plante care cresc, maaari, fruuumooaase si sanatoase, fara sa le fi semanat eu 🙂
Viespea de hartie
sau Polistes dominula, din genul Polistes, prin gradina, in septembrie;
cuiburile lor din podul casei, sunt goale de multa vreme 🙂
Harletul
deci… pai n-am un harlet special care sa merite o poveste, ci unul normal, n-a fost foarte scump nici el nici coada, ca e din lemn de alun din arealul satului, ca asa se pun prin zona la unelte 🙂 si nici nu v-as fi spus nimic despre el, daca n-as fi observat zilele trecute, uitandu-ma pe geam din casa ( se mai intampla sa-l las afara, prin gradina, mai multe zile, cand am treaba cu el ) ca are ceva pe coada…
Astazi
am vazut doua calugarite (Mantis religiosa), in locuri diferite, una verde si una maro, iar restul sunt din cateva zile ale saptamanii care a trecut 🙂
Un ceas
Scai vanat
in septembrie, care nu e albastru; e plin cu cuscuta (Cuscuta europaea), sus pe pajiste;
am fost nedumerita cand l-am vazut si m-am intrebat cum a ajuns atat de sus si intr-un loc atat de nefiresc cuscuta (zic eu 🙂 ), dar tinand cont ca prin zona pasc oi, capre, vaci… am inteles 🙂
Ieri
pe o ploaie super-marunta, rece si cu vant, putin dupa pranz, iesim din curte si in timp ce inchideam poarta, analizez in minte drumul cel mai putin expus la „riscuri” (caini, capre, oameni, etc.,) si aleg drumul… prin cimitir… hmm, buna alegere, nuu?! 🙂