as scrie despre ceva profund, imi trece prin minte ca ar fi despre oameni, despre oamenii cu sau fara simtul umorului care se iau prea in serios sau nu, cu sau fara valori la o varsta inaintata decenta 🙂 dar ma uit in zare vad multe orizonturi,
ascult si deosebesc fiecare cantec de pasarele din areal, zambesc la adierea vantului si sincer, natura umana nu mai prezinta intres;
adicaaaa, nu atat… cat cea reala 🙂