cu vreo doua zile, asa pe inserate, primavara i-a trimis un ravas iernii, cu mesajul : „daca tot esti pe cale de disparitie, dispari!” si avand motivele ei, peste noapte, iarna si-a luat zapada si s-a dus (nu foarte departe, ca nu se lasa ea usor dusa);
suna frumos, nu?!
adevarul este ca ieri dimineata, nu mai era zapada pe nicaieri, asa ca am studiat gradina si am zambit; obisnuiam sa spun candva, pe undeva: daca gradina ta e parcelata, daca respecti asolamentul si ai fost gradinar constiincios anul trecut, ti-ai curatat gradina din toamna[…] primavara e floare la ureche sa te apuci de semanat… ei bine, eu n-am fost 🙂
urzici, pir, cicoare si papadii deja verzi, veronici, traista ciobanului si alte urzici inflorite deja, resturi de physalis neadunate…
am luat o sapa (am doar una, mica, pe masura mea) si am ras la suprafata pamantul inca inghetat, de tot ce era verde (frunzele sunt „bucataria” plantei, nu?), le-am adunat frumos si am inceput o noua gramada de compost 🙂
dupa doua ceasuri soarele si-a aratat razele, pamantul a inceput sa se dezghete, eu am renuntat, stiind ca sunt doar un om si n-o sa tin pasul cu natura 🙂
nu vreau sa ma iau la intrecere cu ea, ci doar sa impartim un loc mic, pe care sa-l numesc gradina 🙂
Un comentariu la „In urma”