intr-o dimineata devreme cand am vazut „spumele” proaspat depuse pe firele uscate de iarba, deci mi-a fost tare ciuda (pe mine, sigur) ca, dupa ce-am gasit si omida, nu m-am straduit destul sa prind in imagini si fluturasii, ca masculii zboara de cateva saptamani 🙂
dar gata, uite minunea, Penthophera morio a ajuns si-n palma mea; nu-mi fac iluzii c-o sa gasesc degraba si femela ca sa am tabloul complet, da’ stau bine, pana acum 🙂