ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum 🙂
fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂