drumului jos in sat, in partea din vale, o măsălariță sau Hyoscyamus niger;
pana acum o stiam doar din carti si-am zambit cand am zarit-o; curand se va umple de flori ca-i plina de muguri si va arata diferit dar o s-o recunosc oriunde 🙂
Pe marginea
Şi eu, tot din cărţi. Din cele cu poezii. 🙂
eu din alea cu plante si cu poze 🙂
dar din poezii ?! hmm…imi dai un… exemplu? 🙂
Buruienile-ngrozite/De-aşa vremi protivnice,/Se vorbiră pe şoptite/Să se facă schivnice.
Şi cum ştie-o rugăciune/Doamna măselariţă,/Tot soborul îi propune/S-o aleagă stariţă.
Numai colo sus, prin vie,/Rumenele lobode,/Vor de-acuma-n văduvie/Să trăiască slobode.
Vezi! de-aceea mătrăguna/A-nvăţat un brusture/Să le spuie-n faţă una/Care să le usture!…
Jos, pe-un vârf de campanulă/Pururea-n vibraţie,/Şi-a oprit o libelulă/Zborul plin de graţie.
Mic, cu solzi ca de balaur,/Trupu-i fin se clatină,/Juvaer de smalţ şi aur/Cu sclipiri de platină.
🙂 no, chiar si fara titlu si fara autor (!?!), recunosc ca suna bine 🙂
Toparceanu???
Sigur!