care nu cad toamna din arbori si raman pe crengi pana primavara se numesc frunze marcescente;
prin zona sunt multe specii de arbori (carpen, fag, stejar, arin,etc.) izolati sau in numar mare prin paduri, la care marcescenta este evidenta 🙂
zambet si inspiratie
care nu cad toamna din arbori si raman pe crengi pana primavara se numesc frunze marcescente;
prin zona sunt multe specii de arbori (carpen, fag, stejar, arin,etc.) izolati sau in numar mare prin paduri, la care marcescenta este evidenta 🙂
gata cu plimbarile scurte pe drum in sus sau in jos, din care nu reuseam sa scot 500 de pasi, daca-i numaram 🙂
a fost soare mare parte din zi si dupa masa am facut o plimbare lunga pe dealuri constatand ca zapada… ori se lasa, ori se duce 🙂
afara, prin multimea de pini verzi, se-aud doar picaturile de ploaie ce cad pe crengutele miscate de vant;
si-n casa, un colind ce-l trimit cu bucurie si ganduri frumoase tuturor 🙂
si e domestic, adica traieste pe langa casa omului dar il putem gasi cu treaba noaptea si prin casa 🙂
Tegenaria domestica, un paianjen din familia Agelenidae;
cu Luna plina ce si-a imprastiat lumina pana departe peste orizonturile incetosate din vai, a lasat locul unei dimineti cu soare 🙂
si cativa nori, e drept dar e soare si senin pana departe;
se vad pasarele cautand mancare prin pomi sau prin gradina;
pitigoii prin pomi, sticletii cauta seminte mici, mierlele negre mai au struguri iar cateva cinteze sterpelesc cu tupeu din mancarea cainelui 🙂
de cer, dimineata la ora rasaritul 🙂
dar n-a ramas, nici soarele nu s-a aratat prin ceata venita de nicaieri 🙂
prin tuia, iti poti pierde privirea pe fiecare crenguta 🙂
cam asa fac eu de cand am descoperit, cu mirare, frumusetea lor;
nu departe de casa mea 🙂
cateva conifere mereu verzi (pin, brad, molid, tuia) prin zapada ce-mi trece deja de parazapezi 🙂
s-a oprit ieri si-n locul ei a venit ceata;
ceata urca dinspre vai pe deal unde sta putin si coboara, ca sa urce iar 🙂
zapada-i in strat gros si-n tot felul de forme prin pomi 🙂
pe ici-colo cate-un tânguit de pasarele si-n rest… doar tacere 🙂