Sunt oameni

care merg pe jos si de sus in jos si de jos in sus pe drumul asta, printre ei ma numar si eu :); un drum uscat de altfel, pana intr-o dimineata cand…

cativa sateni au descoperit, nu din pura intamplare ci prin deductii logice ca undeva mai sus, apa se risipeste pe-o teava si pana la urma, teava s-a-ndopat i s-a pus in dop 🙂 ; de atunci si pana azi la amiaza, apa „se risipea” pe drumul cu pricina din cauza santului si-n ultimele zile era un loc si la dus si la intors unde ori te umpeai de noroi, ori calcai intr-o balega, de vaca sau de cal, ori intr-un rahat de caine, la alegere 🙂

si dupa cum stiti, ramai intr-o „situatie” atat timp cat iti convine 🙂 insa eu mi-am zis ca mai bine curat santul decat sa-mi mai spal papucii zilnic, cam asta fost motivul meu cand mi-a trecut prin gand, ca pot si vreau, sa curat mai mult de 20 m de sant 🙂 ; n-a fost exagerat de greu si partea amuzanta e ca n-am vazut musuroiul de furnici ascuns in buruieni, dar le-am simtit din plin dupa o vreme 🙂 ei nu, n-am fugit ca n-avea rost ci mi-am terminat treaba si m-am „desfurnicat” cand am ajuns acasa 🙂