ca inca nu arata bine, curtea mea… mai exista o gramada de nisip, una de pietris, una de pamant, una-doua gramezi de pietre si un caine, care sapa gropi, pe unde vrea; in conditiile astea, de cine sau de ce, sa scap?!
ultimul meserias, venit in vizita cu familia intr-o seara, povestind de una alta, la un moment dat imi spune: intr-o zi cand nu esti acasa, vin cu un buldo si iti mut fosa septica- ca nu e bine unde ai pus-o!, iti indrept pamantul din curte si-ti fac ordine; sa te vad apoi ce mai zici! tuna el cu satisfactie, in glas 🙂
in momentul in care ajung acasa, primul lucru pe care il fac, sun la politie 🙂 ii piere brusc zambetul de pe fata si cu o surprindere de aia ca la orice s-ar fi asteptat, dar la asta nu, zice: doar nu esti nieebuna sa ma dai la politie; (tre sa-i stiti pe ardeleni, ca sa-ti inchipui asta :))
nu pe tine, pe cel ce mi-a devastat curtea! desi i-am explicat foarte clar candva, ca viziunea lui despre curatenie in curtea mea, nu corespunde cu a mea in curtea mea, omul nu se lasa; m-am uitat la el zicandu-i ca sper sa nu ma puna in postura aia, niciodata 🙂
multi oameni iti vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia 🙂
chiar daca prin absurd, l-ar lua cineva, n-ar avea ce face cu el 🙂 binele meu, e fix pe masura mea, nu se potriveste altcuiva 🙂