masina, urca incet pe strada si pentru o clipa, doar o clipa, m-a cuprins asa un gand… „ca ar fi posibil sa-si fi pierdut increderea in mine, ca eu am plecat si el a ramas sau invers, ca a ramas sa-i fie bine, dar…. „
am alungat gandul si am zambit, am incredere ca am cladit moment cu moment, timpul petrecut impreuna, situatiile in care ne-am fost alaturi, iubirea neconditionata pe care am primit-o si am daruit-o si care mai exista, inca 🙂
am inchis poarta, ne-am privit, l-am luat in brate si mi-au dat lacrimile de bucuria regasirii 🙂
*D.A.R este cainele meu, ciobanesc caucazian cu pedigree 🙂
