la primavara, ca se stie despre ceapa, ca semintele germineaza mai incet;
dar si astea, fara sa le ud si-au facut aparitia in octombrie… cel calduros 🙂
zambet si inspiratie
la primavara, ca se stie despre ceapa, ca semintele germineaza mai incet;
dar si astea, fara sa le ud si-au facut aparitia in octombrie… cel calduros 🙂
ca dupa fiecare ploaie sa te opresti cateva minute, indiferent cate lucruri ai de facut pentru a scoate buruienile si a afana putin solul in jurul plantelor;
diferenta intre ieri si azi, intre ziua in care erau si apoi nu mai erau buruieni pe strat este vizibila 🙂
nu toata, dar mare parte din ea, s-a virusat 🙂
probabil ca arpagicul o fi fost purtatorul lui si sper sa tin minte asta la anul, ca sa-mi fac singura rasadurile de ceapa, din seminte 🙂
hai doi, mai treaca-mearga, dar 4-5 perechi?! si oua depuse deja, cand ieri inca era zapada?! sunt cu ochii pe ceapa, azi i-am gasit pe toti, maine mai vedem 🙂
in imagini, gandacul rosu al cepei ( Lilioceris merdigera ); la prima vedere, nu prea il place nimeni in ecosistem 🙂
apa in vasul cainelui, asa de o juma de cm si in gradina, sub folia neagra, ramasa de anul trecut pe sol era gheata din loc in loc; mi-a convenit 🙂
am mutat folia cu 70 cm mai jos, pe un strat de iarba verde si am lucrat pamantul negru, doar cu aerisitorul de sol, pe cate 2-3 m lungime (pana am ajuns la capat), ceapa incoltita a ajuns repede in pamant, pe doua randuri si un rand de salata intre ele 🙂
dimineata, dupa ploaia de asta noapte, era numai bine de repicat salata 🙂 apoi am trecut la buruienile dintre salate si verdeturi …
no, daca va ganditi cumva, ca ma apuc de povestit vreo mie de cuvinte despre fiecare, e treaba voastra… nu ca n-as putea, dar la ora asta, mi-e asaaa o lene 🙂
in schimb, va dau voie sa credeti CE VRETI VOI, despre fiecare 🙂
🙂 Sa va spun, cum am facut :
M-am trezit dis de dimineata, am luat o galetuta si m-am plimbat pe ulitele satului, asteptand o vaca sa se balege… candva, pe undeva… ca trebuie sa fie proaspata! Suna bine si amuzant, daaaa?
Doar ca, adevarul e putin diferit 🙂
Daaa, m-am trezit de dimineata, am vazut rasaritul soarelui, mi-am baut cafeaua afara, ascultand concertul pasarelelor si dupa o vreme am mers la halaul de la coltul strazii (cca. 15 m), unde in fiecare seara si dimineata, un om isi aduce vacile la apa…
am cules o balega de ieri, ca avea fix textura potrivita, am amestecat-o cu pamant galben si am asezat rasadurile.
De ce consider eu, ca este necesara mocirlirea, e o alta poveste!