Cu ceva treaba

de dimineata prin pod, ma uit la cateva viespi care de abia se mai misca apoi scot capul afara prin locul unei tigle ridicate, pe unde patrunde lumina si privesc orizontul… e un moment unic pe care-l simt insa nu vreau sa-l descriu ca e doar al meu si nu vreau sa-l impartasesc cu nimeni 🙂 si-n gand imi vine ” eu nu strivesc corola de minuni a lumii”  si oricat ma caznesc sa-mi amintesc… ca stiu sigur c-am memorat poezia candva, nu stiu ce versuri mai urmeaza 🙂

o caut pe internet (volumul meu de poezii a ajuns pe gramada de compost) si zambesc ca de-abia acum inteleg versurile si cred cu adevarat ca una dintre cele mai frumoase minuni de pe lume este omul 🙂 eii, stati asa… ma refer la cel care vrea, care alege sa fie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.