tarziu, in iulie, dintr-o samanta dusa de vant si ploile i-au priit, ca a crescut si-a inflorit, dar fara o toamna lunga n-o sa culeg dovleci copti 🙂
initial, s-a-ntins pe-orizontala dar eu l-am vrut sus, pe gard si acolo a ramas, ancorandu-se de tot ce-a intalnit in cale 🙂