din vale, zapada s-a dus tarziu asa ca-i cam goala, singurele flori aparute sunt cele de crucea voinicului 🙂
urmarind paraiasul ies din padure si ma opresc la distanta de un scatiu ce bea incet apa, dintr-o balta; mai jos, spre sat gasesc si grupuri de păştiţe;
incet iti formezi ochiul pt poze, lumini, umbre…
noo, asa zise meseriasu’ din tine?!? 🙂
ca io-s amatoare 🙂 si mereu dau vina pe aparatul ala meserias, primit in dar
o fi aparatul, o fi ochiul tau, natura e cum e, nici datorita tie, nici aparatului 😁 eu iti multumesc pt zambete!