Versurile astea

le stiu de multi ani; 🙂 imi vin in minte cand intalnesc oameni inaintati in varsta pe care-i vad si ii aud in diverse situatii si carora, din start, le atribui un munte (Muntele înseamnă înţelepciune, adevăr şi frumuseţe.-Goethe)

Ar trebui să ne naştem bătrâni, 
Să venim înţelepţi, 

Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume, 
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge. 
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, 
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei, 
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi, 
Să fim copii la naşterea fiilor noştri. 
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi, 
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim, 
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici, 
Cât bobul de strugure,  cât bobul de mazăre,

cât bobul de grâu…

(Ana Blandiana, Ar trebui)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.