De mai multe zile

sufla vantul fara pauza si e racoare chiar si atunci cand e soare. E tare placut sa-ti faci de lucru pe afara spre bucuria cainelui meu, care atunci cand eu sunt prin preajma n-are nimic de pazit si pare sa cada intr-un somn adanc la umbra parului din curte, atat de adanc ca uneori… chiar si sforaie. Sii… intr-o astfel de zi, obisnuita si linistita, de pe strada se aude:

      – Ce faci? E bine la umbra?

      Nemultumit ca e trezit din somn, intoarce capul si incepe sa maraie, apoi se uita la mine. Doar el ma vede in gradina, nu si persoana de pe strada, care continua:

      – Ma duc acasa. Doar m-am oprit sa-ti dau buna ziua.

      Eu zambesc si nu spun nimic, ca nu mie mi se adreseaza, iar cainele meu – se mai uita o data la mine, apoi la persoana de pe strada- isi tranteste capul pe iarba resemnat crezand ca viseaza si isi continua somnul.