devreme, cu soare dupa ploile torentiale de ieri, inchid poarta si-o luam agale in sus, ignorand melcii imensi de pe strada mea, apoi prin iarba uda ajungem sus, aproape de padure…
si prin iarba mare, uda si plina de flori sau prin inele de zana, cresc desigur in perioada aceasta buretii de roua (Marasmius oreades), in grup numeros pe care nu-i poti ignora (sunt super deliciosi), ca pe melci 🙂
la intoarcere observ cate o gargarita in multi puieti de pin si constat
ca mugurii sunt deja prea mari pentru sirop 🙂