despre cele domestice, care traiesc pe langa casa omului, cu siguranta stiti mai multe decat mine, ca nu am avut niciodata una si nici nu voi avea… dar despre cele salbatice, care mai ajung si pe langa casele oamenilor, posibil sa stiu eu in plus, cate ceva 🙂
si vara si iarna (se intelege ca si primavara si toamna) pe drum trec diverse pisici, fiecare cu treaba ei iar prin gradina casei de alaturi, casa nelocuita dar nelasata in paragina, vad din cand in cand cate una stad la panda; nu prea le bag eu in seama (stiu ce vaneaza ele) ca nu-s in gradina mea si nici nu cunosc pisicile vecinilor, nici de pe strada mea nici de pe cealalta, dar cand am vazut pisica din imagini (sunt de la distanta si nu prea clare) am stiut ca nu este … a nimanui 🙂 era o pisica salbatica (Felis silvestris) cu inele negre pe coada, pe picioare si cu cateva pete mici pe spate, daca ai vazut-o o singura data (si eu am vazut-0 ani la rand, dar in alta parte), o recunosti oriunde, oriunde;
surpriza mea cea mare a fost s-o vad la nici 2 m de mine, intr-o seara dupa lasarea intunericului, ascunsa dupa niste pietre, ascunsa zic eu, dar cu siguranta ea statea la panda; nu ma pandea pe mine ca eu… o, am uitat sa va spun ca eu nu umblu seara prin gradinile vecinilor, pisica era in gradina mea si am zambit la „dovada” clara ca populatia daunatoare din mintea mea, cea cu care eu chiar n-am nici o treaba, in sfarsit face parte din hrana cuiva; si daca mai luam in calcul si bufnita prezenta zilnic in livada, cred ca pot sa dorm linistita noaptea…
mda, asta daca n-ar mai fi in peisaj si-o vulpe, si-o veverita, poate si-un pars si cateva caprioare … dar despre astea altadata 🙂