azi, dau binete unei doamne , in varsta de-o varsta respectabila, care imi raspunde si ma intreaba, daca … nu mi-e frig la cap 🙂
cateva secunde, surprinsa, cuget: bocancei, pantaloni, manusi, haina de polar cu gluga (deci imbracata adecvat temperaturilor cu minus de afara) si-i raspund :
„nuu, ca am mult par !” si zambesc; pai nu?! cred ca daca-mi era frig, imi puneam gluga pe cap 🙂 mai zice ea ceva ca-s tanara si apoi ma intreaba:
nu va plictisiti (acolo sus, unde stati)?! aveti televizor ?! (mai mult o afirmatie decat o intrebare)…
eu: nu, nu ma plictisesc…(fara sa-i spun, ca n-am televizor :))
dansa (deloc convinsa): da, e frumos la tara…
eu: (zambind) da, e liniste…
se pare ca asta e „nedumerirea” locala, la adresa mea: ce cauta o doamna ” tanara si frumoasa” intr-un loc ca asta, cand mai toti de pe aici s-au dus la oras?!
nimeni n-a avut curajul sa ma intrebe direct, deci, raman(e) un mare mister! 🙂