cu zapada si nu numai 🙂
„Cind Dumnezeu a facut toate cate sint pe pamint, iarba, buruieni si flori, le-a impodobit cu tot felul de culori frumoase. Cind a facut si zapada, i-a zis:
-Sa-ti cauti singura culoarea care-ti place, fiindca tu umbli peste tot.
Atunci zapada se duse la iarba si-i spuse:
-Da-mi si mie din culoarea ta verde si asa de frumoasa !
Iarba nu vru insa. Ruga apoi pe trandafir sa-i dea culoarea lui rosie, stralucitoare. Dar nici trandafirul nu voi. Ceru culoarea albastruie de la viorea, culoarea galbena de la floarea soarelui. Nici una nu asculta rugamintea zapezii.
Trista si amarita, zapada ajunse in dreptul ghicelului. Catre el isi plinse ea durerea, graind:
-Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine.
Ghiocelul, milos, se induiosa, de soarta zapezii si-i zise:
-Daca iti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine.
Zapada primi cu multumire darul ghicelului. De atunci ea poarta vesmintul alb ca al ghicelului. Drept recunostinta, ii lasa sa scoata capsorul afara, de cum incepe sa se arate primavara.”
Zapada si ghiocelul, din Legende despre flori si pasari, Editura Minerva