si ploaie, ploaie si ceata peste tot 🙂
au disparut frunzele, pasarile, oameni (acum sa nu va inchipuiti ca au disparut de tot), stau pititi pe undeva…
zambesc si-mi vine in minte ca in urma cu un an, eram pe un drum cu o destinatie precisa, dar era ceata in jurul meu si nu vedem nimic la orizont (mergeam pe jos) 🙂 apoi brusc apare un caine, o turma de oi cu un magar in frunte (stiti ca de fapt, magarii conduc turmele) si un om in spate, ca sa nu se piarda nimeni 🙂
stiu ca e un caz singular, chiar daca e validat de imagini … ca magarii nu se pierd nici nu dispar in ceata …
cum o fi aparut proverbul ala cu … a disparut ca magaru-n ceata 🙂 habar n-am!