compasiune, va rog!
nu-mi suna bine definitia din DEX, asa ca luati-o cum … o intelegeti 🙂
pe strada mea, cu cateva minute in urma, urca o masina, deasupra pe portbagaj are o scara metalica 🙂 clar, nici nu trebuie sa vezi oamenii in salopete albastre, ca imediat gandul te duce la compania aia, aia care iti da lumina… aaa….nu opreste la mine, zambesc, se duce mai sus 🙂
dupa alte minute, la coborare, echipa ma saluta si imi spune: va rog sa-i spuneti vecinului ca i-am luat lumina 🙂 eu n-o sa-i spun, ca este in vigoare si functioneaza de cateva luni, rugamintea mea (catre vecin) de a nu ma mai saluta si mi-e asa de bine, incat eu, n-o s-o incalc 🙂
dar, ce vreau sa va spun, printre altele, vecinul meu se crede „un zeu in devenire”…
heeii, putina compasiune, cine suntem noi, muritori de rand sa judecam „nivelul” spiritual al cuiva ?!?
insa, rad sanatos : nu stiu cum e cu lumina, in lumea zeilor, dar in lumea muritorilor de rand platesti un pret piperat, sa ti se aprinda beculetul… stiti voi, chestia aia cu… deconectare, conectare, plus cel putin, o factura din cateva neplatite…
no amu, as putea sa-i las la poarta, din putina compasiune fireste, un felinar, o lanterna, o lumanare… ?!? 🙂
P.S Pai, am omis intentionat sa va spun ca luna trecuta, Tanti V. (care face 80 de ani), i-a platit vecinului o factura, din putina compasiune fireste :), in urma avertismentului (ca-l lasa fara „beculet”) companiei, care ii da lumina 🙂