(1) O poveste

mai de demult, din alte locuri, in mai multe parti, cu caini, cu diverse pasari si… cu ce-o mai iesi 🙂 ;   mai specific, ca tine de imaginatia fiecarui cititor de a o transforma in una frumoasa si amuzanta 🙂 si ca imaginile din poveste sunt luate  din arhiva personala, de pe internet, asa ca orice asemanare cuu… alti caini, persoane sau vietuitoare cunoscute este intamplatoare 🙂

deci junior fiind, a fost de paza zi si noapte, apoi in timp i s-a atribuit doar tura de noapte (adica, de cand se facea seara pana in zorii zilei urmatoare) 🙂 ;  asa ca ziua dormea dus, pe unde-l apuca dimineata…

s-a facut un caine mare, tacut si misterios, care nu gandea de doua ori, actiona si rezolva singur problemele ivite in cursul noptii astfel ca nimeni nu stia ce se intampla in tura lui, iar dimineata preda mai departe tura fara probleme pe proprietate si se trantea ducea direct la somn 🙂

tura ei incepea in zori si se termina pe inserate, dar dupa o vreme tura i s-a redus considerabil si tinea pana pe la amiaza 🙂 primea tura fara probleme, era liniste si profita din plin de ea, iesind prin locurile doar de caini stiute (asa credeau ei 🙂 ) inafara proprietatii 🙂

rasaritul soarelui o gasea (aproape mereu) pe deal, asta dupa ce isi facea constiincioasa datoria si inspecta in amanuntime toate locurile din interior, incarcand sa descopere misterele ascunse din tura de noapte… uneori avea noroc, alteori n-avea 🙂 ; in restul timplui sta de paza pe undeva… dincolo de gard iar spre amiaza facea o baie in rau si se-ntorcea acasa petrecand timpul ramas din tura ei, in liniste…

preda schimbul mai departe cu probleme minore de care ori habar n-avea, ori nu-i pasa, ori nu erau demne de luat in seama  🙂 ;

catelul cel mic (singurul pastrat pe proprietate dintre cei multi nascuti, dar plecati prin lume), era mica doar ca varsta, ca in rest era mare cam cat tat’so si desteapata ca ma-sa, dar era evident ca n-avea cum sa-i depasesea pe niciunul – nici ca marime, nici ca desteptaciune 🙂  ;

sub atenta indrumare a parintilor cainilor descrisi anterior,  a invatat repede si bine tot ce-a putut de la fiecare, a crescut odata cu septelul, iar in timp a preluat tura de dupa amiza pana la lasarea intunericului;

toate vietuitoarele o cunosteau pentru ca toate erau in grija ei, era prezenta oriunde auzea un scartait, un ciripit sau carait nepotrivit si mai primise in plus, o instruire speciala prin care nu lasa nici o pasare de prada, din cele ce zburau prin vazduh sa dea buzna asupra celor din curte 🙂

va urma…