cam asa:
ea: pot sa-ti trimit ceva pentru gradina ta?
eu: sa-mi trimiti ceva? normal ca poti 🙂 pe tine, o saptamana sa dormi, sa te plimbi si sa te odihnesti, rad in hohote! pot sa intreb, ce vrei sa-mi trimiti?
ea: nu stiu! ceva! 🙂 roinita de la tine, artemisia abrotanum, fenicul, mangold, trandafiri, seminte…
eu: bineeee 🙂 adresa mea,[…]
ea: gandesc ca mi-ar fi NESPUS de drag sa ai o planta, doua, de la mine in gradina ta. sa te gandesti la mine cand le vezi.
ti-ai dori ceva in mod special? ti-ar trebui ceva anume?
eu: o sa ma bucur de tot ce-o sa-mi trimiti si nu este neaparata nevoie de plante ca sa ma gandesc la tine…in sufletul meu mare 🙂 au loc toti oamenii frumosi pe care ii stiu…[…]
dupa o vreme, apare si coletul la adresa indicata, cu nume si prenume la destinatar; deschid coletul si mare mirare ca semintele erau pentru Armeria si restul plantelor pentru … destinatarul coletului 🙂 🙂 🙂
mi le-a daruit cu bucurie si cu multa bucurie le-am primit si eu 🙂 a darui si a primi, verbele astea le stiu bine, primul face parte din fiinta mea iar pe al doilea, am invatat sa-l accept, sa nu mai intreb „de ce” doar sa zambesc si sa ma bucur 🙂
Multumesc, Simf 🙂 ca despre dansa este vorba!
m-am rusinat 🙂
(cu drag drag drag)
eu zambesc si n-o sa intreb de ce 🙂