aflata langa drum o cosesc mereu selectiv, tai unele plante, altele nu, in functie de rolul lor in ecosistem; asta faceam dimineata, fiind taaare prinsa in combinatii ca n-am vazut persoana care trecea pe drum; aud doar „buna dimineata, ce faceti„, raspund ca muncesc si nu ma opresc din treaba…
dupa scurt timp sau asa mi s-a parut mie, ca abia ce terminasem de numarat gazele prin ecosistem, aud aceeasi persoana dincolo de gard vorbind despre asteptarile vecinilor si cate n-am vrut eu, in perioada sarbatorilor… 🙂 ma mir si ma minunez tare de tot, zicand: „Fix asa a fost. N-am vrut!” si-mi vad de treaba, gandindu-ma ca va pleca 🙂 ; dar persoana, nici gand sa renunte si uitandu-se spre tufa mea de veronici, continua: „N-ati cosit bine acolo, ca ati uitat niste buruieni…„, moment in care eu las coasa sii… (eii nuu, n-am luat un bolovan) cu zambet i-am spus clar si raspicat, poate-poate pricepe :
Ca treci pe drum si te uiti in gradina mea, chiar n-am ce face. Dar in momentul in care te trezesti vorbind despre ce ar trebui sa fac eu in ea, iti spun frumos sa-ti vezi de drum si daca data viitoare ma fac ca nu te vad, sa nu te miri deloc :).
i-am intors spatele iar persoana luandu-si coada intre picioare s-a departat pâș-pâș…
Întotdeauna se poate mai rău. Putea să spună „Mai şterge-o de păianjeni, cucoană!”