cu ploaie si vant rece, cu covor de frunze pe drum in sus, si-n jos… se intelege 🙂
a disparut si paianjenul de la poarta si panza lui imensa
o panza ingenioasa, ancorata cu un fir de un copac de pe partea opusa a drumului pana la poarta si de alte doua, de la poarta pana jos, pe sol… m-am uitat la ea mai mult decat la paianjen – ca pe el il stiu si tot n-am reusit sa-i dau de capat 🙂