inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.
inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂
pentru inceput, am observat ce creste spontan; m-am minunat: palcuri de urzica moarta rosie (Lamium maculatum), diverse veronici, trifoi, cicoare, pir, muulteee papadii, mai jos urzici – fara numar, cateva fire de usturoi iesite pe ici, pe colo 🙂
eii, in imaginatia mea, speram la ceva stir, portulaca, stiti voi, plante ce dau culoare gradinii 🙂 Dar inca e devreme (e doar martie), mai sunt sperante!
si intr-o zi, iau harletul, nuuuu, nu sa sap gradina (din diverse motive), in prezent, motivul principal e ca sunt mica si nu pot :), deci iau harletul sa conturez cateva alei si surpriza: pamantul era asa de tare, incat harletul refuza sa intre !!! O data, inca o data si incaaa o data. Gata, nu vrea!
si atunci, am inceput sa rad 🙂 plantele alea multe, crescute in 5 min in imaginatia mea, vor ramane acolo (in imaginatia mea) sau vor deveni … realitate ?!
povestea continua, zambind!