in cateva momente, cu toate „manevrele” facute de paianjen,
gandacul Lygaeus equestris , chiar muscat de paianjen, evadeaza, in final… nu-i iese din prima, ci doar la a treia incercare 🙂
zambet si inspiratie
in cateva momente, cu toate „manevrele” facute de paianjen,
gandacul Lygaeus equestris , chiar muscat de paianjen, evadeaza, in final… nu-i iese din prima, ci doar la a treia incercare 🙂
cu oua portocalii, de paiajen cred, asta ascundea panza bine tesuta si prinsa de frunzele uscate 🙂
era prin curtea mea, pe langa zidul casei …
oare cum arata paianjenul, „proprietarul” sacului?! 🙂
pe o ploaie super-marunta, rece si cu vant, putin dupa pranz, iesim din curte si in timp ce inchideam poarta, analizez in minte drumul cel mai putin expus la „riscuri” (caini, capre, oameni, etc.,) si aleg drumul… prin cimitir… hmm, buna alegere, nuu?! 🙂
isi incep plasa, o agata de diverse plante uscate, au si un loc unde stau la panda…
si-un paianjen, Araneus quadratus din familia Araneidae;
s-a agitat el putin, dar la final a ramas la soare 🙂
soarele si nu se ascunde deloc… doar se muta cativa cm 🙂
poti sa-l studiezi in voie, Aculepeira ceropegia, din genul Aculepeira;
domestice sau solitare, stim bine ca sunt in miscare tot timpul, ca nu stau pe-o floare nici un minut macar; dar cele din imagini au avut ghinion sau poate e mai bine invers: paianjenii au avut noroc ca pe floarea lor s-a asezat o albina?
un paianjen ( Aculepeira ceropegia ) si-o gentiana (Gentiana cruciata);
imagini din zone diferite ale satului, fara nici o legatura intre ele…
sau nu una de care stiu eu 🙂
din genul Pisaura, se intalnesc frecvent prin gradini, livezi, pasuni, etc; din acest gen, Pisaura mirabilis, un paianjen destul de mare, nu ai cum sa nu-l observi 🙂
si-a adunat picioarele si asa a ramas iar eu am ramas doar cu cateva imagini; un paianjen din genul Dysdera care contine multe specii, in Europa fiind prezente doar cinci 🙂
foarte interesant genul asta de paianjeni, cu ce si cum se hranesc; si nu prea avem de ales decat sa recunoastem, ca ne plac sau nu ne plac paianjenii, acestia au un rol important in ecosistemul gradinii 🙂
dintre pietre, au fost vreo 3, restul s-au retras, dar asta s-a mutat pe partea „din umbra”, s-a camuflat si asa a ramas 🙂
prin/pe sol, la sfarsit de februarie 🙂
da, primul e un limax 🙂 un pui mai degraba, l-am lasat in pace, asa…ca sa vada si el putin din lumea in care traieste 🙂