iulie - Armeria

Cateva picaturi

de ploaie m-au ajuns la marginea padurii, pe care am strabatut-o voiniceste pe-o curba de nivel, neavand sens sa caut drumul bun in desisul pinilor din liziera; cu multa grija am ajuns la paraias, unde cateva broscute iesisera sau poate, coborasera din padure, pe pietre 🙂

iesind din padure dincolo de paraias, cum nu mai aveam mult-cca. 1 km 🙂 pana in sat, nu m-am mai grabit deloc si nici nu mi-a pasat ca ploua pentru ca nu mai vazusem niciodata… eii, sigur ca am mai vazut, dar niciodata asa de multe molii cu noua picatele 🙂

Uitandu-ma

la cerul plumburiu din zori si la avertizarea meteo de vreme rea din jurul amiezii stiam ca n-aveam cum sa scap de ea, in orice parte m-as fi dus 🙂

si-am luat-o la vale, trecand cateva paraie, prin locuri cu nenumarate flori, iar la primele tunete, trecusera ceasuri bune si eram departe de casa, am facut calea intoarsa 🙂

Pe pasune

inspre o padure prin care n-am fost des, ca-i prea departe, o balta plina de dejectii prin care se misca mormoloci dar n-am vazut broscute 🙂

prin iarba sanzaiene, fragute, laptele cainelui si garofite, enorm de multe;

Am pornit

si azi spre locul, unde n-am ajuns ieri din cauza vacutelor cu talangi la gat; dar n-am iesit bine din sat ca iar am dat de ele si am ales… ei nuu, nu sa ma intorc ci sa fac un ocol mare… si ca mers si ca timp 🙂

pe acolo nu sunt multe de vazut ca e doar pasune, dar am dat de ciuperci si zau c-am stat pe ganduri: sa le culeg, sa nu le culeg… ca mai aveam o bucata buna de mers 🙂

N-am multe flori

prin gradina pe care sa se aseze fluturii, asa ca nu m-am miscat, nici macar n-am respirat cand am vazut frumusetea asta pe-o floare de ceapa 🙂

privindu-l in voie, am asteptat sa se intoarca, e Satyrium spini si-l vad pentru prima data 🙂

Furnici

la inaltime, incercand sa duca o prada trasa-n teapa de un sfrancioc; aproape ca-ti vine sa razi daca te uiti la ele, dar mai stii… poate-s in stare!

pe pasunea super intinsa se vede in zare o cireada de vacute cu talagi la gat, sunt multi arbusti si se pare ca aici, o duc bine, o multime de sfrancioci; dositi in frunzis, dintr-un paducel si-au luat zborul 6 cand m-au zarit si mi-am amintit ca nu v-am aratat ce s-a intamplat in ultimul cuib cu oua 🙂

Caldura mare

inca inainte de ora 7, cand si-au facut aparitia cativa gusterii, prin curte 🙂

cei mai in varsta, stiind ca-s privilegiati, erau deja latiti la soare 🙂

Intr-o alta vara

in treacat, am vazut doar o negrușcă si azi, cu zambet si incantare…

in alt loc decat data trecuta si in grupuri numeroase, Nigella arvensis 🙂

Stanga-mprejur

am facut cand am zarit turma de oi aproape de padure si m-am dus in alta parte, unde am cautat bine-bine o planta pe care o urmaresc din luna mai;

avea cam 10 cm inaltime, se vedea bine de fiecare data, iar cand iarba a mai crescut, i-am pus aproape, ca semn… o piatra; daa, stiuu, e amuzant sa pui ca semn, o piatra pe un deal cu pietre, dar aveam si alte repere; asteptam sa infloreasca, ca fara floare nu mi-am dat seama ce este si acum n-am mai gasit-o… no asa-mi trebuie, daca n-am ridicat un castel in jurul ei! 🙂

Etichetă: iulie