cea mare, am iesit pe-afara si-am facut un ocol mare, pana la padure 🙂
pe deal, omizi prin iarba uda si prin padure, pe langa diverse ciuperci, multe molii si o omida verde ce-ncerca sa ma pacaleasca, cum ca n-ar fi vie 🙂
zambet si inspiratie
cea mare, am iesit pe-afara si-am facut un ocol mare, pana la padure 🙂
pe deal, omizi prin iarba uda si prin padure, pe langa diverse ciuperci, multe molii si o omida verde ce-ncerca sa ma pacaleasca, cum ca n-ar fi vie 🙂
ieri si altele pe drum, ca acum cand imi amintesc ma bufneste rasul si-ar fi fost tare bune de pus intr-o poveste, da’ no… azi e o alta zi 🙂
o briza lina unduia trestia usor si aducea miros de namol la lacul din padure; diferite libelule si randunele planau sau zburau rapid deasupra apei, cateva broscute si mult puiet de peste catre mal; si-n apropiere, un grup mare de branca ursului (Heracleum sphondylium) cu forme frumoase si gargarite (Curculioninae) pe ele 🙂
prin iarba uscata si mare, trecand peste multe razoare si gasind cu greu o cale de trecere pe langa tufe de arbusti teposi ajung in vale 🙂
pana acum, n-am mai auzit intr-o zi de vara, atatea ortoptere striduland simultan si toate gandurile mele au fugit amutit ca n-aveau loc de ele; jos, langa paraias, vazand paunite (Calopteryx splendens), verzi si albastre am zambit si fara nostalgie mi-am amintit de un loc, unde vara erau atat de multe ca mi se asezau in palma 🙂
si prea tarziu ca s-o iau in susul satului asa ca o iau la vale prin padurea cea umbroasa; dupa paraias, las drumul si o iau de-a dreptul in sus, pentru ca asa vreau, pentru ca pot si stiu exact unde vreau sa ajung 🙂
ies din padure si inca ma pot razgandi ca-n scurt timp as fi sus, pe culme insa ma indrept cu zambet spre vale 🙂
sau mai bine invers, m-a prins rasaritul pe terasa savurand in racoarea diminetii ultima gura de cafea, super amara si rece si-apoi am iesit sa ud, eii nuu, nu toata gradina ci doar fasolita si castavetii la care m-am uitat mirata, ca nu i-am mai vazut de mult si au crescut 🙂
si dupa o tura amanuntita prin gradina, nu m-am mirat cate buruieni, pardon, cata diversitate am 🙂 si cand am dat de asta mica, care-i de alta culoare decat restul (clar, cu o floare nu se face primavara), pai acum pot sa zic si io, ca am 🙂
cu zile calduroase, sulfina, cicoare si o multime de umbelifere prin locurile necultivate din jurul satului 🙂
umbra prin padure, diversi croitori (Leptura maculata) si fluturi ce n-au stare, la liziera 🙂
s-a incalzit iar pe-afara, trec prin gradina si scot o parte din hasme, apoi plantez intr-un ghiveci crengutele de oregano cubanez (Coleus amboinicus) primite in dar, cu aproape o luna in urma 🙂
cobor in livada sa-mi iau sticla cu lapte, agatata-n gard ca-i vineri, vad culcat pe sol schinduful, il scot pe tot si-l pun la uscat ca… „de unde tot iei si nu mai pui la loc se termina„; langa compost, pe-un susai vad o omida frumoasa, mult mai frumoasa si stralucitoare in realitate decat in poza 🙂
norii ieri, spre seara adusi incet de vant la inceput apoi din ce in ce mai tare rostogolindu-se cu zgomot la inaltimi si fara ploaie 🙂
in zori, a plouat putin si pentru un moment, parea ca azi, soarele a rasarit doar pentru mine (stiu eu de ce) 🙂 e o gluma, nu-i asa?!?
fara sa stau pe ganduri si le-am mai vazut ieri, prin padurile din zona mea 🙂
ca o zi de duminica cand prin natura pare ca nu s-a schimbat nimic de ieri; si-a fost exact cum au zis cand am luat-o in directii diferite, eu coborand spre casa iar ei urcand spre inaltimi 🙂
de calcar de culoare bej pigmentat cu fosile, lasam imaginatia sa zboare (cam cate cladiri- Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor, Iulius Mall Timisoara, etc. -au „iesit” din ea sau invers) si printre altele descoperim si broscute si ne miram cum stau pe afara intr-o zi calda de vara 🙂