vegetatie diversa si prin zapada, conturate frumos, plante uscate 🙂
Pe pietre
Categorie: Zambet
Pe dealuri
insorite m-am plimbat azi pana ce m-a ajuns ceata din urma 🙂
si ca sa ajung in sat, am trecut prin palcul de conifere; e cam racoare pe unde nu ajunge soarele, dar arata tare frumos 🙂
Decembrie
in prima zi, cu bucurie, ca suntem români intr-o tara frumoasa 🙂
daa, stiu si partea cealalta dar depinde de noi, de fiecare, ce si cum alegem pentru o viata (mai) buna si frumoasa, nu?! 🙂
La multi ani, România!
Sfarsit de noiembrie
fara ceata si cateva raze de soare, in zori 🙂
si cateva pasarele care au coborat din pomi sau care au trecut zilnic pe la semintele puse special pentru ele 🙂
Mai multa zapada
prin padure, pe jos si inghetata pe crengile aplecate sub greutatea ei; tare frumoasa e si asa dar n-am ajuns departe ca m-a inconjurat ceata…
am iesit pe deal si am ales un alt traseu ca sa ajung in sat, dupa o plimbare de mai mult de doua ceasuri 🙂
Ies din sat
mai jos, pe-un drum lateral si constat cu surprindere ca zapada nu-i atat de mare ca pe unde stau eu dar peste tot a cazut burnita asta noapte 🙂
natura e de basm chiar daca e ceata si merg mai departe, lasand in urma lanurile nerecoltate de porumb, merii neculesi din livada mare si ma indrept spre padure… pai, unde altundeva m-as fi putut duce azi?! 🙂
O vrabiuta
de data asta, zburand in viteza s-a dat de geam si-a cazut ametita 🙂
a baut apa, s-a odihnit putin si dupa vreo 15 min si-a reluat zborul 🙂
E vineri
zi in care cobor dupa lapte si e a cincea dimineata, in care sunt minus 5 grade pe-afara, e ceata si se aud clopotele, la ambele biserici…
la o bifurcatie intalnesc un om si asa aflu ce se intampla… e trist, mai ales ca localnicii credeau cu tarie, pana acum probabil, ca virusul nu exista…
Prinse
pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂
pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)
N-am vazut
numai frunze si ciuperci, prin padure; mai sunt si pietre cu muschi verzi
sau cu forme interesante, am gasit si o vizuina printre radacini si un trunchi uscat pe care ma gandeam sa-l decojesc putin a doua zi, asa ca sa vad ce cauta ciocanitorile pe acolo, dar a venit iarna 🙂
Cu trei zile
in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂
cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂
Liniste
pe strada si pe drumul cel mai scurt, fara urme, m-am dus spre deal;
cu picioarele afundate in zapada pufoasa, am urcat si apoi am coborat spre sat prin palcul de conifere, bucurandu-ma de soare si de peisaj; asa a fost de dimineata, acum nici urma de soare… ceata deasa de la orizont s-a intins pana pe deal 🙂