cuu … salate!?!
si mai am 🙂 salate, de alt fel;
zambet si inspiratie
de a avea o terasa la inaltime 🙂
nuuu, nu e cel ca vezi orizontul undeva, ca vezi 360 de grade de cer, ca vezi rasaritul, apusul, Luna… mai vreti?! Adicaaaa… sa nu minimalizam, e si asta un avantaj ! (normal ca rad!!!)
dar sa-ti vezi gradina, de la inaltime, asta da avantaj!
de grade, de cer, de la dreapta la stanga 🙂
si sub el, noi toti, dar de data asta, centrul este …
pe undeva 🙂
vorbim despre Cezar, calul meseriasului; are aproape 25 de ani si a fost racit ca a baut apa rece, in miez de vara 🙂 caaluul, nu meseriasul !
asa ca nu face mofturi, topinamburul ii prieste… el frunzele, eu ce mai ramane…
daa, daa, e tufa mea de topinambur 🙂
in adierea vantului, cu miros de flori si cer albastru 🙂
zi frumoasa si-nsorita !
in care, este bine sa ma lasi in pace 🙂 se intampla foarte rar si sunt putine, dar sunt si … asa zile 🙂
nu exista un motiv anume, sunt „in grafice”, nu sunt nepoliticoasa sau furioasa, zambesc, dar exista un ping…”ai grija, nu te lua de oamenii care au ceva cu tine azi ” 🙂
acestea fiind spuse : indrazneste cineva?!
era sa-l calc, dar am facut brusc, un pas in spate…melcul a ridicat mirat o spranceana un ochi spre mine (m-o mai fi vazut el prin zona) si si-a vazut de drum 🙂
mi-a atras atentia cochilia mare, de melc matur, serios si respectabil; am zambit, gandind asta clar moare de batranete ca nu-l vrea nimeni pe aici, altfel cum ar fi ajuns asa mare…si-mi vad si eu de drum 🙂
la inceput de aprilie, aveam un loc cu buruieni, aveam fan dar n-aveam cartofi 🙂
am facut un calcul la suprafata, un necesar de cca. 40 de cartofi mici, i-am gasit prin vecini si uite asa am cosit buruienile, am pus cartofii, i-am acoperit cu fan, cred ca in nici 3o min am fost gata 🙂
ori incredibile, sunt pozele mele 🙂
si mana mea 🙂
marunt, intr-o dimineata de iunie,
din deal nu se vede in vale, dar nici din vale nu se vede dealul, orizont nu este… moment in care, te intorci spre tine, dorindu-ti un fotoliu confortabil, in care sa te strangi gramada, foc in semineu, o cafea aburinda…
zambesc, momentul a trecut, dorinta imposibil de realizat, beau ultima gura de cafea rece si amara, imi pun bocanceii si pelerina si plec…
viata si povestile adevarate sunt afara 🙂
cu s, de la sarpe 🙂
Daca il stiti, daca il cunoasteti (cu denumire in latina), astept povesti. REALE!!!
ce stiu eu: in luna februarie, intr-o mare piata de legume, dintr-un mare oras, cineva vindea printre altele, seminte traditionale. Ma uit si vad scris cu majuscule, ANIS 🙂 intreb ce este, cu denumire in latina, no… cum ii sta bine unui orasean 🙂
m-am hotarat 🙂
cand va fi soare, (ca acum ploua de doua zile) o sa-l tai !
eiii, nu chiar de tot, o sa-l scurtez, pe „masura” mea …
o parte din flori o s-o folosesc pentru sirop iar restul, o sa le usuc in pod, pentru ceai 🙂
iarna, imi place ceaiul din diverse flori, amestecate.