zambet si inspiratie
trec printre nori in prima zi din ianuarie; prin padure azi, linistea pare mult mai profunda 🙂
de multe zile n-am mai vazut albastrul cerului si zambesc cand, intr-o balta il vad la picioarele mele 🙂
statusem intr-o zi de mai intr-o poiana cu urzici, uitandu-ma dupa diverse plosnite, gandaci, fluturi si muste (asa fac eu cand merg intr-o drumetie, ca timpul este doar al meu) si as mai fi stat, da’ no…
era cam tarziu si mai avem ceva de mers asa ca m-am oprit doar cateva secunde cand am zarit gandacul verde, pe-o frunza, la intrarea in padure; insa acum, cand ma gandesc ca-i un Osmoderma posibil sa fie chiar eremita ma incearca, asa cu zambet, regretele ca nu l-am intors, sa-l pozez bine de tot… si pe fata si pe dos, ca sigur n-o sa mai am un asa noroc 🙂
se mai potoleste vantul si temperatura creste de la minus 7 la plus 10 🙂
liniste prin padure daca nu iau in calcul un iepure speriat si sunetul apei sub pojghita de gheata 🙂
in locuri diferite si fara o anume legatura intre ele, veronici mici-mici
si mărgelușe (Lithospermum purpurocaeruleum) de-abia inflorite 🙂
din putinele care mi-au mai ramas, cateva poze cu plante pe care le-am intalnit pentru prima data anul asta si nu le-am stiut la momentul respectiv 🙂
o leguminoasa in lunile de primavara, Lathyrus laevigatus 🙂
de zapada si nori in zori, dusi de vant de la nord la sud 🙂
s-ajung pe pasune insa nici sa ma intorc in sat cand ceata m-a ajuns din urma; a fost soare pe pasune, am mers mult si departe…
clar ca intr-o zi de vara as fi hoinarit spre varfuri; nu m-am grabit deloc, aproape se-nsera cand am ajuns in sat si din cer cadeau, fulgi marunti de zapada 🙂
sufla vantul de ieri si nu s-a oprit nici asta noapte, o noapte senina, cu stele si luna; citesc aventura unui muritor pornit in Tara Zanelor, sa aduca o stea cazatoare ce-o promisese unei fete frumoase 🙂
„Se uită la stele: acestea îi părură a fi dansatoare, mândre şi graţioase, care executau un dans de-o complexitate infinită. Îşi imagină că poate să zărească figurile stelelor. Acestea erau palide şi zâmbeau cu blândeţe, de parcă petrecuseră prea mult timp deasupra lumii, privind strădania, bucuria şi durerea oamenilor de sub ele, şi nu se puteau împiedica să nu se amuze de fiecare dată când un omuleţ se credea centrul universului – aşa cum facem fiecare dintre noi.”
insotita de sunetul vantului de afara, cu zambet parcurg, pagina dupa pagina, aventura magica presarata cu pulbere de stele 🙂
putem intalni pe tulpini, boli bacteriene sau un flux de slime 🙂
azi, in jurul ciresului erau cazute multe bucati gelatinoase de pe tulpina si cel de pe curpen gasit in luna mai, m-a nedumerit putin 🙂
nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂
spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂
nici caprioare, vulpi sau altceva nu zaresti prin ceata de-afara 🙂
zile mohorate saptamana asta, asa ca de sfarsit de toamna 🙂
