si de oameni, natura este mereu (pentru mine) o sursa de inspiratie; dupa rasarit ajungem in padure unde descopar iutari trecuti si fragute neatinse… zambesc la gandul ca: daca azi, maine sau intr-o alta zi n-as avea ce manca as putea culege cate ceva, direct din natura 🙂
dar gandul asta zboara repede ca nu este cazul (desi recunosc ca uneori m-ar tenta o salata de petale colorate) si pe sunetul cristalin al paraiasului din padure vine un gand mai vechi, care nu se lasa dus asa usor; e mai mult o intrebare ce mi-o pun uneori cand nu inteleg ce motive ii determina pe doi oameni (suntem inzestrati cu ratiune, daa?!) care, dupa ce si-au daruit… timp, nu conteaza cat sau dupa ce-au impartasit impreuna momente de calitate din care fiecare a crescut putin sau poate mai mult, ajung… sa se ignore (daca vreti, gasiti voi alt cuvant ca eu nu vreau); personal, nu gasesc nici un motiv sa nu intreb din cand in cand sau sa nu raspund unui gand frumos de genul:”Mi-ai trecut prin gand… cum esti azi ?” 🙂 ; si daca omul respectiv a insemnat/inseamna ceva pentru mine il (mai) intreb de cateva ori pentru ca pur si simplu nu inteleg de ce nu primesc un raspuns dar… intr-un final, accept si renunt fara sa-i cunosc motivul 🙂
noo si m-am intors acasa cu asemenea ganduri si cu multe zambete 🙂 🙂 🙂 si de ciuda, dupa o tura prin gradina, m-am dus si-am adunat gandaci…
Gândaci pt o tocăniță???
🙂 daca ai o reteta buna de tocanita sunt disusa sa o incerc, dar pana atunci… ii prefer pe jar, Sanda.
Pe mine m-ar interesa sa stiu cum ai facut protectia aia din tabla pentru foc 🙂
🙂 daca vrei, scrie-mi pe mail si da-mi niste detalii;