crescute prin multe locuri (in gradina mea, normal), pe lemne in descompunere 🙂
sunt comestibile, dar pe mine (inca) nu ma tenteaza 🙂 ma minunez de forme si textura si cam atat, desi le-as putea usca si pastra pentru … diverse ?!
se mai numesc urechea lui Iuda, urechea evreului ( Auricularia auricula-judae ) si au o poveste interesanta, daca aveti rabdare sa cititi 🙂
le-ati vazut si pe cele portocalii aici, din genul Aleuria, le stiu de multi ani, sunt comestibile, dar nici pe astea nu le-am incercat … inca 🙂
pe cele portocalii (de fapt sunt cam rosii) eu le mancam cu deosebita placere in copilarie, caci le gaseam greu, cand mergeam cu tata in padure la cules de urzici, primavara.
Cristina, spune-mi o reteta 🙂