la pana de vultur… aaa, de sorecar si incep sa scriu … eii nuu, nu cu pana de vultur sorecar, as putea incerca dar n-am o calimara cu cerneala 🙂
deci: inchidem poarta si schimbam directia, spre dreapta de data asta, dupa cateva minute, trecem de ultima casa si ajungem pe deal;
pe pasunea cu iarba uscata nimic spectaculos, doar o pana, o margareta ratacita, grupuri de branduse, o omida, multe flori de gentiana, un copac solitar cu „rosu de toamna” 🙂
la orizont, padurea colorata; am mai fost prin ea si hotarasc sa coboram intr-o vale, unde mi se parea ca am zarit ceva, da era o ciuperca mare, piciorul caprioarei (Macrolepiota procera), specifica perioadei;
ii fac o poza si o las, caa o las; la doi pasi erau multe proaspete 🙂 le culeg si constat ca: intr-o mana am lesa -sunt cu D.A.R – si pana de sorecar iar in cealalta ciupercile; incep sa zambesc si-mi evluez optiunile pentru ca, nu vreau sa renunt la nimic, iar lesa, pai lesa n-as lasa-o nici macar o secunda, pentru nimic in lume 🙂 in urmatorul minut, pun pana in buzunarul de la piept, ciupercile pe jos si fara sa las lesa, incep sa ma dezbrac 🙂 treaba ta la ce te gandesti sau mai bine: iti dau voie sa te gandesti la orice …
nu planuiam o plimbare lunga si nu am luat cu mine un rucsacel, o plasa, o plasuta, o punguta… nimic, nimic, nimic… asa ca ma dezbracam cu un motiv 🙂 vrei sa ti-l spun sau l-ai ghicit?!
am mai vazut si alte ciuperci, dar am cules numai ciuperca de camp ( pe langa piciorul caprioarei 🙂
eu nu culeg niciodata ciuperci pe care nu le cunosc si nici nu-ti recomand sa culegi dupa ureche sau dupa … pozele altora 🙂
asta a fost o simpla poveste dintr-o zi de toamna, nu una complicata despre ciuperci 🙂
Si de n-o fi cu banat:-pe unde stai? De ai câmpuri cu gentiane ??? eu de când tot caut si nu reusesc sa percutez una
@Sanda: prin Ardeal stau, Sanda…prin Ardeal 🙂 cred ca nu am pus poze cu cele din vara 🙂 o sa caut pentru tine :)