Mi se duce vestea

iar prin sat ca intr-o zi de sambata de dimineata, in loc sa fiu in casa la Tv sau sa fac prajituri (cum ii sta bine unei doamne intr-o astfel de zi 🙂 🙂 🙂 ), eu umblu pe dealuri ori sunt pe-afara si cioplesc… pietre (va spun altadata, cum si de ce) spre nedumerirea vecinilor mei care vin de jos in sus, pe strada si arunca priviri peste priviri, peste si printre tufele de fasole catarate pe porumbul nu prea-nalt, ca poate-poate, or avea noroc si s-or dumiri ce fac eu pe-acolo…

Continuă lectura „Mi se duce vestea”